DECALOG ÎN DESTRĂMARE

Ajungă-i zilei răutatea ei

dă-mi fericirea de-a fi trist

doar fără votcă sau femei

singur Doamne mai exist

Dă-mi fericirea de-a fi trist

este pâinea mea cotidiană 

numai dacă nu e nu insist

tratează-mă c-o altă rană

Este pâinea mea cotidiană

doar fără votcă sau femei

singurătatea trece-n goană

ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist

mă sinucid iubito deci insist

COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, EDITURA DRACOS, BOTOȘANI, 1995